Astazi romanii celebreaza Dragobetele , sarbatoarea indragostitilor in Romania.
Vezi aici :
stiriturda.net/scoala-populara-de-arta-tudor-jarda-organizeaza-spectacolul-dragobete-iubeste-romaneste/?swcfpc=1
În fiecare an, pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii. Această veche sărbătoare are rădăcini dacice, Dragobete fiind considerat fiul Dochiei, zeul dragostei și al bunei dispoziții. Poate fi identificat cu Cupidon din mitologia romană sau cu Eros din mitologia greacă. Dragobetele este sărbătoarea fertilității, ziua în care se formează perechile, atât pentru oameni, cât și pentru păsări. Miticul personaj Dragobete apare în strânsă legătură cu Dochia, fiind cel care o însoțește în călătoria sa în munți. Mai apare și cu numele de Năvalnicul, perceput ca un fecior frumos și iubăreț, din cauza căruia fetele își pierdeau mințile.
Conform
arq.ro Dragobetele reprezinta atat inceputul, cat si sfarsitul, inceperea unui nou anotimp, moment in care natura incepe sa prinda viata, dar si sfarsitul „desfraurilor lumesti”, pentru că mai este o săptămână și începe Postul Sfant al Pastelui.
Postul Paștelui în acest an va începe pe 2 martie și este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi mari ale Bisericii Ortodoxe.
În tradiția populară, Dragobetele era sărbătorit fie pe 24 și 28 februarie, fie pe 1 și 25 martie, până la jumătatea secolului XX, fiind asociat cu sosirea primăverii, când natura reînvie, ursul iese din bârlog, păsările își fac cuiburile, iar omul participă și el la această transformare. Semnalul sosirii primăverii era dat de păsări, care se adunau în stoluri, pregătindu-se pentru împerechere și pentru a-și construi cuibul. Se spunea că păsările care nu își găseau perechea în acea zi rămâneau singure tot anul, până în aceeași zi a anului următor.
Odata cu natura, reinvia si iubirea, iar Dragobetele marca ziua in care intreaga suflare sarbatorea innoirea firii si se pregatea pentru venirea primaverii.
Dragobetele a fost marcat, de-a lungul timpului, de numeroase tradiţii şi superstiţii, de la jurământul fraţilor de sânge, ”zăpada zânelor” strânsă de tinerele necăsătorite pentru proprietăţile ei magice, sărutul obligatoriu în fiecare cuplu care doreşte să îşi menţină iubirea, până la interzicerea plânsului, care ar atrage necazuri în următoarele luni , spune
stirileprotv.ro.
Sărbătoarea de Dragobete, deși a fost înlocuită în ultima perioadă cu Valentine’s Day, face parte din patrimoniul cultural românesc.
Odinioara, bunicii si strabunicii nostri respectau ziua cu sfintenie si nu sacrificau nici un animal de Dragobete. Iata cateva obiceiuri:
– in ajunul sarbatorii, fetele de maritau isi puneau busuioc sfintit sub perna, in ideea ca-si vor visa ursitii;
– in dimineata de Dragobete, fetele necasatorite strangeau zapada (numita si „
zapada zanelor”), o topeau, apoi o foloseau in ritualuri de infrumusetare sau pentru descantecele de iubire. Cele care se spalau pe fata cu aceasta zapada se faceau si mai atragatoare;
– batranii scoteau inainte din pamant radacini de spanz, pe care le utilizau drept leac impotriva unor boli;
– de Dragobete nu se lucra in gospodarie absolut deloc. Doar curatenia era permisa, intrucat se considera ca atrage sporul si norocul;
– nimeni nu avea voie sa planga de Dragobete. In caz contrar, tot anul era suparat.
Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.
Foto :
ziarulunirea.ro
