
Cartea pune în lumină crâmpeie semnificative din viaţa lui Adalbert Rosinger evreu comunist militant, originar din Oradea şi strămutat la Bucureşti, provenit dintr-o familie deportată din oraşul de pe Criş şi în mare parte exterminată la Auschwitz. Pe fundalul marilor transformări sociale şi politice de la interbelic, la perioada celui de-al doilea război mondial, apoi la instalarea regimului comunist în toate formele sale, destinul i-a fost potrivnic, prin abuzuri, persecuţii, violenţă fizică şi psihologică, detenţii şi internări în lagăre şi închisori „sub trei dictaturi”. În final, „bunul şi tenacele Adalbert”, cum îl descrie fiica sa, deziluzionat şi chiar disident, cade sub brutalitatea „rasismului roşu”, devenind inculpat, împreună cu alţi înalţi funcţionari din comerţul exterior, într-un renumit proces înscenat de PCR şi Securitate de „subminare a economiei naţionale” al Romanoexport. Lucid, bun observator, excelent analist al momentului istoric, Rosinger nu este însă o victimă pasivă, nu se lasă intimidat, ci reacţionează cu inteligenţă şi demnitate. De fapt, căutarea adevărului şi a dreptăţii este firul Ariadnei care străbate volumul, închipuit ca un dialog epistolar peste timp cu singurul său copil, Veronica. Privată de prezenţa tatălui în copilărie, protejată cu toată fiinţa de mama rămasă singură, ca adult, Veronica îi reproşează tatălui alegerile de viaţă şi orientările politice, dar tonul trădează o doză imensă de dragoste faţă de părintele neînţeles deplin. Textul coboară în detalii unice, inedite, prin descriere şi analiză pertinentă, din interior, al structurilor de decizie şi putere ale regimului comunist, iar fotografierea momentului istoric adaugă piese fundamentale pentru înţelegerea unei perioade asupra căreia planează informaţii contradictorii, stereotipate, incomplete. Rosinger îşi scrie povestea în ultimii trei ani de viaţă, între 1978 şi 1981, după plecarea definitivă şi cu peripeţii din ţara de origine în care a suferit atât de mult, scrie în româneşte, limba rostirii adevărului, nu în limba maternă, maghiara, ca ultim gest reparator şi recuperator.